Thesorio-Chronicles

 Ceea ce părea o inovație prietenoasă în comunicarea cu inteligența artificială se dovedește a fi o ușă deschisă către practici de supraveghere și influențare a comportamentului uman. Ce riscăm când datele noastre intime devin instrumente într-un posibil nou regim bazat pe frică și autocenzură? O privire critică asupra direcției în care ne îndreptăm. Meta a recunoscut recent ceea ce mulți dintre noi bănuiau deja: conversațiile purtate cu chatbot-ul AI al companiei nu sunt private. Mesajele schimbate pot fi accesate și analizate de angajați sau colaboratori, sub pretextul îmbunătățirii performanței modelului. Din păcate, această deschidere insuficient comunicată ridică probleme serioase de etică și protecție a datelor. La prima vedere, pare un simplu compromis tehnologic — o metodă prin care AI-ul poate învăța mai rapid și mai eficient. Însă realitatea este mult mai nuanțată și mai periculoasă. Când fiecare cuvânt, fiecare gând împărtășit unei entități digitale devine o piesă într-u...

✦ AI-ul face loc, nu umbră Un jurnal despre ce rămâne al nostru, când mașina scrie în paralel Multe voci spun că inteligența artificială o să ne înlocuiască. Că o să „ia joburi”, că o să ne sugrume creativitatea. Dar eu cred altceva. AI-ul nu e o umbră. E o lumină nouă, dar care nu se aprinde fără intenția noastră. Nu vine să ne înlocuiască, ci să ne lase spațiu. 🛠 AI-ul dărâmă ziduri, nu atârnă lanțuri Înainte, dacă voiai să creezi ceva digital, trebuia să te „antrenezi” ani de zile. Astăzi, poți scrie: „Fă-mi o aplicație care să trimită remindere despre apă.” Și o ai. Dar întrebarea nu e „ce poate face AI-ul?” ci: „Ce ai face TU dacă n-ai mai avea scuze?” 🧠 AI-ul te obligă să fii mai tu AI-ul face ce îi spui. Fără judecată, fără ego. Te obligă să-ți formulezi intenția clar. Să știi ce vrei. Să te întrebi: ...

  Codul care nu mai cere permisiune – Manifestul creației fără gardieni. Cândva, ca să creezi software, trebuia să ai un profesor, un IDE instalat și... o tonă de răbdare. Codul era un club exclusivist, cu limbaje greoaie și inițieri lente. Dar acum? Acum intri, construiești, greșești și repari. Fără aprobări. Fără interviuri. Fără titulaturi. Democratizarea codului nu înseamnă că toți devin programatori. Înseamnă că toți pot construi – fără să mai ceară voie.  Este eliberarea creației din mâinile specialiștilor și oferirea ei în mâinile visătorilor. Imagine reprezentativă  Nu știi JavaScript? Nu contează. Știi problema pe care vrei s-o rezolvi? Atunci știi destul. Unii zic că no-code sau AI-ul sunt trădări ale codului adevărat. Dar ce e mai „adevărat”: linia de cod sau ideea care o cere?  Un copil care-și face prima aplicație educațională cu drag&drop e mai aproape de scopul codului decât un senior developer care optimizează cache-uri la ceva ce nu-l pasion...

  Relația dintre oameni și inteligența artificială devine din ce în ce mai complexă. Recent, Sam Altman, CEO al OpenAI, a lansat o idee interesantă într-un tweet: poate că nu ar trebui să ne deranjăm să fim politicoși cu IA-urile, deoarece consumă resurse de calcul semnificative. Dar în ce măsură are dreptate? Argumentul lui Sam Altman: O chestiune de cost... Altman susține că exprimarea politeții în interacțiunile cu IA nu este esențială, ci mai degrabă un consum inutil de resurse. Acest punct de vedere este pragmatic, având în vedere că fiecare solicitare adresată unei IA implică un cost real - procesarea datelor, serverele care rulează, energia consumată. Din perspectiva unei companii precum OpenAI, zeci de milioane de dolari sunt cheltuiți pentru procesarea de către IA a unor solicitări care nu sunt strict necesare. Pe de altă parte, mulți utilizatori consideră interacțiunile cu IA nu doar ca pe niște simple solicitări tehnice, ci ca pe un schimb de idei, valori și emoții. Aici...

  Imaginează-ți că-ți pui ochelarii și, brusc, lumea capătă un upgrade. Nu doar că vezi mai bine, dar vezi... altfel. Traduceri pe loc, hărți 3D care-ți spun exact unde să o iei la stânga, notificări discrete care îți amintesc că ți-ai uitat portofelul pe tejgheaua din bucătărie. Da, pare ceva scos dintr-un film SF, dar Google deja se joacă serios cu ideea. Este un salt tehnologic care ar fi părut ridicol în urmă cu un deceniu. Astăzi, însă, conturează un nou tip de relație între oameni și digital: una care este integrată, naturală, aproape invizibilă. Evident, nu-i totul roz. Prețul e mare, autonomia e scurtă, și te întrebi cât de privat mai e ceea ce vezi sau spui. Să fim sinceri: nimeni nu vrea să fie urmărit nonstop, chiar dacă primește o poezie haiku în schimb. Și totuși, dacă ne uităm în urmă… și telefoanele erau un moft la început, nu? Acum nici nu ne putem imagina viața fără ele. Cine știe, poate peste cinci ani ne vom întreba cum am trăit fără ochelarii ăștia „deștepți” Sa...

  Noul sistem BMW Panoramic iDrive, o inovație digitală care transformă modul în care șoferul interacționează cu automobilul. O explorare a unui viitor în care mașina devine mai intuitivă, mai sigură și mai aproape de nevoile reale ale utilizatorului.